Ștefan Fugarul

Într-unul din satele de pe malul lacului, când bărbații pescuiau iarna iar vara mergeau la lucru în Petersburg, Ștefan, care locuia in sat cu soțiia, cu trei copii și cu părințtii a plecat la Petersburg și nu s-a mai intors. A trimis o scrisoare după care sașe luni nu a mai dat nici o veste. Sofia le citea părinților care nu știau carte una și aceeasi scrisoare ca și cum ar fi alta nouă ca să ascundă de ei nenorocirea. Dar odată nu a mai rezistat, a început să plângă și s-a descoperit totul. Soția impreună cu tatăl au plecat la Petersburg și se rugau fierbinte ca Domnul să-i ajute să-l găsească pe fugar. Dar Ștefan s-a legat cu niște bandiți și nu se gândea să se întoarca". Odată el se afla intr-o casă și juca cărți. Imediat a fost chemat pe nume. Crezând că este un cunoscut, s-a apropiat de cel ce l-a chemat (acesta era starețul Serafim) și a auzit astfel de cuvinte: - Ce faci tu aici? Aceștia nu au pe nimeni, dar pe tine te așteaptă soția, trei copii și batrânii. Îndată să mergi în cutare loc pentru că ei te caută. Ștefan a ascultat, a plecat la adresa indicată unde a aflat-o pe soție cu tatăl lui și s-au întors acasă.